Ieri în metrou era rezemată de o bară şi privea în gol spre geamul în care imaginile pereților întunecați se derulau încontinuu. În altă zi, stătea liniștită pe un scaun, pierdută în Universul unei cărți pe care avea să o termine la drumul de întoarcere. Acum, o pălărie neagră îi acoperă sprâncenele însă o recunoşti după fusta trendy și bocancii asortați cu șosetele lungi. De obicei poartă ori o bluză largă, cumpărată acum două veri de la un magazin de pe plaja din Costinești ori o jachetă lungă stropită cu toate culorile pământului. Oricum s-ar deghiza, talismanul ce-i mângâie clavicula este nelipsit din ultimele acte din scena vieţii prin care înaintează fără să privească inapoi.
E pasionată de artă, apreciază cărțile bune și cântă la chitară. Îți face plăcere să o privești și te întrebi cum arată dormitorul în care își petrece zilele umbroase sau nopțile în care ploile ropotesc în geamuri…o fi un studio plin de manechine goale sau împodobite cu eșarfe multicolore, pereți umpluți cu desene alambicate sau grafitti, podele lustruite, luminate prin ferestre cu perdele turcoaz sau maro ce ascund și se joacă cu lumina cum vor ele …Poate locuieşte într-o cămăruță mică și dezordonată, cu mobilă veche din lemn de abanos… poate sunt haine răscolite aruncate pe jos sau le-a pus drept oblon în geamurile pătrate. Parcă văd o lampă înaltă ce se zgâțâie gălăgios lângă noptieră…un covoraș turcesc, un ceas de modă veche ce stă atârnat într-o parte pe perete, o lustră de care sunt prinse clopoței și ghirlande, cărți înşirate pe jos, o umbrelă de ploaie deschisă, carioci împrăștiate, un trandafir roșu uscat..
Oare unde stă ea? Într-un cotlon neumblat al Bucureștiului? Într-o gară din care trenurile vin și pleacă? Vine din cer ..sau din mare? Azi pare o zână bună..dar dacă ai s-o vezi mâine va semăna mai mult cu vreo vrăjitoare sau un alt persoanaj din lumea căreia aparține…Pe ea o vezi peste tot și nicăieri, acum e aici și mai târziu e acolo, te uiți și nu o uiți…Ea e artista. Când ești cu ea, vei ști că viața trebuie trăită iar visele au sens..iar tu, ai voie să visezi.
Dar nu mereu…nu și atunci când o vezi pe ea, domnișoara perfect aranjată, cu cămașă albă și servietă la braț, ochelari „de birou”și un ceas de mână setat la oră fixă, ce este verificat de doi ochi ageri ce controlează și se supun deopotrivă. Ea nu întârzie niciodată, iar tot ce își pune în minte va fi mai mult ca sigur îndeplinit înainte de deadline…
Cu siguranță camera ei se aseamănă mai mult cu un laborator…ori cu o bibliotecă: un birou aliniat perfect în fața geamului pe care stă un calculator sau o tabletă, un dulap cu sertărașe, un pat aranjat și o bibliotecă ce duduie de cărți despre electornică, medicină, științe…cărți tehnice ori mici îndrumătoare de dezvoltare personală. Un calendar stă bine fixat pe perete iar postituri galbene sau verzi stau bine agățate pe tăblița „cu sarcini”.
Doarme bine și mănâncă sănătos, se trezește la ora 6 iar la ora 7 punct e la birou şi răspunde la mailuri. Ea nu crede în destin și nu se ghideaza dupa un „vis”…nu citește poeme și nu se bazează pe intuiție. Ea ştie că dacă apasă pe „Enter”, se va executa comanda. IT-ista işi recalculează ruta spre inima alesului sub ghidajul GPS-ului. O cutie de oase numita PC analizează pentru ea şi știe dinainte cel mai scurt și sigur drum. Shortcut-ul o ajută să discearnă când işi alege rochia pentru revelion iar SPACE-ul îi ţine la distanţă pe cei ce dau buzna în viaţa ei.
Aceste structuri atât de diferite dar originale atrag întotdeauna caractere complementare şi reuşesc să-şi găsească armonia si echilibrul fără prea mari eforturi. Este straniu însă că în goana după perfecţiune unele femei ignoră aluatul din care au fost plămădite şi împrumută din trăsăturile rivalelor rezultând adesea hibrizi nereuşiţi şi nefericiţi