Cristina este contabilă şi işi petrece mai toată viaţa în faţa unui monitor. Castigă destul de bine şi este activă pe toate reţelele de socializare. Postează şi distribuie imagini cu flori şi căţeluşi, bebeluşi simpatici şi cadouri virtuale.
Dacă banii companiilor pe care-i administrează sunt virtuali iar participarea la cursurile de dezvoltare personală se face pe baza de password, atunci o relaţie amoroasă online nu poate fi decât normală în acest context.
Cristina a dezvoltat o relaţie virtuală care a început cu tatonări ce aveau să devină sentimente puternice mai târziu. După un an de declaraţii, certuri şi gelozii de îndrăgostiţi ca în orice relaţie “vie”, au hotărât într-un târziu să se întâlnească dincolo de webcam. Au ales să se vadă la Paris unde au trăit cinci zile de vis. Cristina s-a îndrăgostit lulea şi era ferm convinsă că şi-a găsit jumătatea. Acel El virtual la care visa cu ochii deschişi devenise palpabil si real. Era vesel, plin de umor, grijuliu şi foarte atent. Cele cinci zile au fost cele mai frumoase din toată viaţa ei. Când s-a întors acasă nimic nu mai era la fel. Nu mai avea chef de nimic, se simţea singură şi pustiită. Nu mai putea să conceapă viaţa fără el, dar nici nu vedea vreo soluţie. Nici ea nu dorea să plece din ţară şi nici el nu voia să-şi strice rostul acolo în ţara sa. Niciunul nu dorea să rişte oricât de mare era iubirea. Cele patru luni în care nu s-au revăzut au fost un calvar. Îl vedea pe internet, dar nu-l putea atinge, iar pe de altă parte se simţea mai singură ca niciodată. S-au reîntâlnit după patru luni şi deşi se ştiau destul de bine şi erau amândoi îndrăgostiti lulea, niciunul nu făcea pasul decisiv şi nici măcar nu aduceau asta în discuţie. La întoarcere, primul lucru pe care l-a facut a fost să intre pe internet pentru a comunica cu el insă nu mai era de găsit pe niciun chat. În primele momente s-a îngrozit şi a cuprins-o disperarea. Dupa o perioadă şi-a luat inima în dinţi şi l-a sunat. A răspuns, dar cumva părea stingherit. A încercat nişte glume nesărate, făcând-o pe Cristina să se îngrijoreze. Dacă a văzut că gluma lui nu a avut efectul dorit, a început să vorbească serios şi să-i explice că se speriase de ceea ce simţea şi ce dorea. După lungi discuţii şi justificări de tot soiul, au hotărât de comun acord să o ia mai uşor convinşi că pas cu pas vor găsi o soluţie pentru a fi împreună. Au hotărât să se întâlnească periodic la câteva luni.
Cam după un an de speranţe, danezul a anunţat-o că urma să-şi construiască o relaţie cu cineva de la el din ţară, fără ca măcar s-o întrebe pe Cristina dacă îşi dorea o relaţie stabilă cu el sau dacă a luase o hotărâre în acest sens.
Cristina ajunsese în momentul în care ar fi lăsat totul pentru el. Ar fi plecat să trăiască acolo alături de el. După plânsete şi reprosuri, au stabilit totuşi să se mai întâlnească o dată şi să-şi mai dea o şansă. A fost un eşec şi o pierdere de bani şi energie. Nimic nu se mai putea repara. După acea întâlnire, Cristina a decis să nu mai intre pe internet pentru a vorbi online cu el. A decis să-l dea uitării pentru totdeauna. Era convinsă că a pierdut persoana ideală pentru ea din cauza distanţei. A intrat într-o depresie puternică din care pare că nu-şi mai revine.
…
De-a lungul timpului, comunicarea a îmbrăcat mai multe forme. De la comunicarea prin semne, prin simboluri, omul a reuşit să evolueze până la comunicarea virtuală. Pornind de la premisa că aceasta facilitează socializarea între oameni, putem spune că a adus o mare contribuţie în cunoaşterea dintre oameni, cunoaşterea culturilor, obiceiurilor, diversificarea personalităţilor prin cunoaşterea de noi ideologii şi concepte ale celorlalţi şi adaptându-le la personalitatea fiecăruia.
Pe vremea când eram studentă la comunicare şi relaţii publice, acest domeniu de studiu era încă nou pentru Romania iar lumea confunda specialistul în relaţii publice cu relaţiile cu publicul la ghişeu. Am fost fascinată de comunicare şi după ce am absolvit facultatea si masterul, am devenit specialist în gestionarea crizelor în cadrul organizaţiilor unde eram angajată. Am învăţat din experienţă cum să mă folosesc de tehnici de comunicare şi persuasiune şi cum să reprezint mai bine compania sau proiectele în care am fost implicată. Am învăţat subtilităţile si sutele de tăişuri ale lamei ascuţite numite comunicare. Am lucrat printre tehnicieni şi IT-işti care se trezeau in faţa PC-ului şi adormeau cu tableta in braţe.
În ultimii ani ca angajat intr-o corporaţie internaţională în cadrul unui departament de custumer service pentru regiunea Asia Pacific, am interactionat cu partenerii si clienţii doar virtual. A fost destul de straniu din perspectiva unei persoane dornice de comunicare si feedback spontan. Mi-am dat seama că în realitate mijloacele de comunicare virtuale ştirbesc abilităţile de comunicare socială şi interacţiunea directă dintre indivizi. E clar că sunt şi foarte multe avantaje de care beneficiem cu toţii in viaţa de zi cu zi. Comunicarea prin intermediul internetului amplifică, pe de o parte, relaţiile interpersonale, scutind timp şi bani, acestea fiind printre cele mai importante aspecte ale contextului actual de viaţă. In zilele noastre oamenii pot vorbi şi se pot vedea fiind la distanţe foarte mari unii de ceilalţi la un simplu click distanţă şi cu un cost redus. Dacă luăm în considerare timpul necesar călătoriei pentru a se vedea şi timpul alocat acesteia, observăm un foarte mare avantaj creat de lumea modernă. De asemenea, în domeniile de busniess se stabilesc întâlniri şi video conferinţe foarte eficiente. Comunicarea virtuală a devenit cel mai important instrument, un concept semnificativ, utilizat cu o frecvență tot mai mare. Conceptul relatiilor interpersonale se intersectează cu știința și tehnologia reprezentând un stimulent socio-politico-economic, cultural, de divertisment, informații capitale etc. La polul opus, comunicarea sau relaţiile de dragoste prin intemediul internetului a devenit o găselniţă de ultimă oră care poate lăsa urme adânci în sufletul oamenilor, aşa cum s-a întâmplat şi în povestea Cristinei. Vă-ntreb, prieteni virtuali spre ce tindem şi cum vor comunica nepoţii noştri şi generaţiile viitoare?