Pe vremea când am ajuns eu în capitala, toate fetele de provincie visau să o urmeze pe Mihaela Rădulescu. Şi eu voiam să am parul ei roşcat şi cu bucle însa am nimerit la o coafeză care mi-a ars părul şi m-am lecuit încă de atunci să mai copii pe cineva. Aveam accent de moldoveanca însă am exersat obsesiv cu un reportofon iar în câteva săptamani am reuşit să scap de accent. Fetele din partea Moldovei nu aveau o reputaţie foarte bună aşa că mi-am zis că trebuie să excelez la învăţătură sau in profesia mea ca să nu-mi fac de râs originile. Au durat ani până să scap de acel complex iar odata depăşit am plecat din ţară unde a trebuit să trec la alt nivel- complexul că eram româncă. Abia acum că mă apropii încet dar sigur de 40 de ani, am depasit toate prejudecăţile legate de origini. De când m-am întors în ţară, am găsit o altă generaţie şi o altă mentalitate a fetelor de provincie care nu mai seamănă deloc cu cea din generaţia Mihaelei Radulescu.
…
O vezi pe fata de provincie la colțul străzii sau în baia de la mall cum deschide oglinjoara, scoate rujul roșu strident și mai adaugă un strat generos pe buze, aplică puțină pudră pe obraji, își aranjează părul și merge aproape țopăind pe tocuri, zâmbind forțat continuu tuturor celor care îi apar în cale… doar este una din rândul fetelor de oraș.
Crescută în provincie, de un tată care i-a spus că trebuie să urmeze o facultate: medicină sau drept, neapărat una din cele două ( doar se trage din familie de doctori cu cabinet particular în orășelul ei natal ) și de o mamă care a sfătuit-o să-și găsească un soț cât mai repede, poate să fie și bogat, să o iubească… doar la vârsta ei, e vremea să-și facă o familie.
În aparență, e fată cuminte: din totdeauna a avut note bune la liceu și nu întârzia prea des noaptea acasă, avea și prieteni, colegi, cunoștințe, care o apreciau pentru că era inteligentă și mai presus de toate, frumoasă. A fost genul de fată-vedetă la ea în școală, miss boboc, șefa majoretelor, prințesa „cârdului de adolescente”, cea care dădea legea în ceea ce privește moda, pe scurt, fata care s-a bucurat de multă atenție și sprijin, cea care nu a fost contrazisă, încurcată, pusă față în față cu termenul „viață”. Totuși, nu era ea chiar fetița cuminte a tăticului: a mers și ea la chefuri și a dansat pe mese, a fumat țigări la bucată în spatele școlii cu fetele, a mai chiulit puțin de la franceză și sport…doar e fată deșteaptă, invață limbi străine la pregătire și-și tonifiază corpul la sală.
Sosită de curând în capitală, ea tinde să aplice regula cu care a crescut „Păstrează aparențele dar fii tu însăți”, cu care, după părerea ei, nu va da greș vreodată. Ajunsă în stația de tramvai, ea face cu mâna taxiurilor să oprească, doar se grăbește, trebuie să ajungă la facultate.Cu colegele de cameră nu prea se-nțelege… Niște figurante, ce mai! O fac țărancă… Însă ele nu înțeleg un lucru: ea nu e de la țară! E de la oraș… Oraș mai mic, oraș mai mare, același port, aceleași obiceiuri!
Ele sunt total deplasate… Ce are dacă își pune hainele la uscat pe marginea patului sau vorbește cam tare ore în șir la telefon cu iubi al ei de acasă? Ele nu au principii, nu au reguli, și nu sunt deloc comunicative! Mai mult ca sigur sunt geloase pe vechiul ei statut social, mulțimea de prietene devotate ( care chiar dacă acum sunt departe, o sună mereu să-i ceară sfatul ) și pe faptul că se trage dintr-o familie bună, educată…ah, și să nu uităm de frumusețea ei răpitoare! Stai, unde au dispărut fondul de ten și rimelul albastru?
Ea e o fată minunată. Nu exagerează DELOC, dar DELOC, în nici o privință: nu se machiază excesiv ca să arate cine este, ci doar își întreține frumusețea naturală, nu toarnă baliverne despre cum a mers și a făcut, a câștigat și a dictat ea stilul, ci istorisește adevărate povești de viață, nu bârfește, ci doar își dă cu părearea, nu e mirobolantă, ci absolut demențială! Ea e fata perfectă!!!
Sau nu.
Frumoasă sau nu, cu haine de firmă sau second hand, cu botine ieftine sau pantofi tot fata de provincie va rămâne. Orice ar face sau ar încerca să facă, ea doar se chinuie să dovedească că este ..ceea ce nu este! Oricâte sacrificii ar face, ea nu realizează că ceea ce o diferențiază cu adevărat de ceilalți și o propulsează în centru atenției este mentalitatea ei. Felul de a gândi, de a vedea lucrurile, de judeca cartea după copertă și de pune etichete tuturor. Ea se crede matură, inteligentă, cu umor, însă nu își dă seama că cei din jurul ei nu o văd decât ca pe un micuț clovn, frumușel, prostuț și împopoțonat, care face fot posibilul să iasă în evidență prin exces în orice privință: machiajul, hainele, purtarea, glumele nesărate și băgarea în discuție la timpul nepotrivit.
Drepturile de proprietate intelectuala asupra continutului acestui articol apartin site-ul www.molcutz.ro . Articolul poate fi preluat in limita a 500 de caractere, cu conditia sa fie insotit de textul: „Sursa: www.molcutz.ro” si link catre www.molcutz.ro . In caz contrar, vom actiona conform legilor privind protectia drepturilor de proprietate intelectuala.