Femeile? Oh, un subiect mult prea delicat! Dacă e să vorbești de noi, cele care petrecem ore în șir în fața oglinzii și tot ne plângem că nu ne stă bine părul, noi, frumoase și cochete, sensibile și fragile dar puternice, capabile să plângem în așternut o noapte întreagă iar a doua zi să ieșim din casă aranjate la patru ace, pășind grațioase pe tocuri și cu un zâmbet neiertător pe buze…noi, acelea care azi batem cu pumnul în masă și înfruntăm o lume întreagă iar mâine întâlnim un bărbat și devenim pe loc mieroase și lipsite de apărare…dacă e să vorbești despre noi, un an întreg nu ți-ar ajunge.
Mă uit la un tablou pe care-l regasesc in copie tot mai des in cafenele si ceainării romatice. Acelaşi tablou care se vinde turiştilor în sute de exemplare pe străzile din Roma. Nu ştiu ce a vrut să spună autorul însă mie îmi inspiră o ea precupată de sine. Stă în fața oglinzii și își așează corsetul, privindu-și totodată șuvioul de bucle negre ce țâșnesc și se unduie pe umeri atunci când domnița medievală își scoate din păr agrafa gravată cu diamante, cu o mișcare rapidă. Practic, imaginea nu se mișcă, însă ea cu siguranță înfăptuia această acțiune chiar în timpul realizării picturii. În spatele ei, se află o altă femeie, probabil e maică-sa…care îi aruncă o ocheadă și-i întinde o mână, într-un mod puțin dizgrațios. Ea nu o vede, și își continuă ritualul. Feminitatea in toate formele ei a fost şi este exprimată în fel şi chip de la o civilizaţie la alta.
In zilele noastre, e suficient să deschid televizorul pe știri că am să văd tot o femeie, de data asta una mult mai serioasă și preocupată de textul ce-i apare-n fața ochilor și pe care trebuie să-l lectureze perfect. E frumoasă, deșteaptă și are un job bine plătit. Și pe coperta revistei pe care mi-o înghesuie în fiecare dimineață curierul în cutia poștală, stă zâmbitoare și plină de șarm, cu părul strălucitor și dat pe spate, cu ochi frumoși și limpezi, buze pline și trandafirii, senzuale…tot o femeie. Noi suntem, practic, peste tot…iar ei nu pot trăi fără noi. Asta e clar, nici nu există semne de întrebare într-un așa context..!
Pentru mulți dintre bărbați, suntem un mister. Așa ne place: doar lui Făt-Frumos, cu stea în frunte, care e capabil să înfrunte furtuni, să domolească balauri sau să spargă ziduri cu doar cu un deget îi ingăduim din când în când, să pășească dincolo de granițele sufletului nostru. Ne place să îi facem geloși, dar numai un pic, așa cât trebuie…: ce e mai frumos decât să vezi un bărbat care e în stare să mute și munții pentru tine, în ipostaza unui cățeluș ce stă cu limba scoasă și mârâie indignat când cineva se apropie de jucăria lui preferată? Ne place să avem dreptate… Ei să ne contrazică pe noi, poftim? Să nu uităm…dacă nu era găina (femeie și ea) oul nu-și găsea de mult locul pe pământ! Avem nevoie de atenție, da, și un car de atenție dacă ne-ai da zilnic, te vom judeca pentru minutul în care ne-ai lăsat să privim ecranul telefonului și să suspinăm după un amărât de mesaj..și totuși, ne place și ne motivează chiar şi indiferența partenerului ba chiar ne sporește dorința de luptă. Adorăm să luptăm. Ne dăm în vânt după războaie, căci pe noi nimeni nu își perminte să ne ia la rost sau să ne supună.
Când vine vorba de parcarea cu spatele, oh, chiar trebuie să abordăm subiectul ăsta? Eii, ne descurcăm noi până la urmă! Mai contează din câte mișcări e făcută dacă la final e bine realizată? Cele mai multe dintre noi obținem aproape întotdeauna ceea ce ne dorim chiar dacă trebuie să-i dăm cheia paznicului care asistă la manevra din 15 mişcări. Facem cum facem, și reușim tot ce ne propunem: dăm peste indicatoare, călcăm prin gropi sau ne șifonăm rochița, ne cade pălăria pe o parte sau alunecăm pe preșulețul moale când ieșim din duș…dar la final ajungem complet neșifonate și gata de orice încercare. Suntem uneori stângace…dar de neînlocuit! Romantice și visătoare, tindem să uităm că pășim pe asfalt și nu pe un norișor pufos și roz care ne duce unde vrem…orientarea asta în spațiu! Emisfera dreaptă e de vină! Noi, femeile, o folosim în general pe cea stângă care ne ajută să facem planurile de nuntă cele de vacanţă, lista de cumpărături. Trebuie să le facă cineva şi pe astea, iar noi femeile chiar excelăm în materie de planuri. Suntem raționale şi logice dar în stilul nostru. Şi ce dacă înconjurăm oraşul ca să ajungem la o adresă! Important e să ne asigurăm că avem rezervorul de benzină plin. Și revenind la parcarea cu spatele…ce dacă nu ne iese din prima? În viață trecem prin încercări…așa e firesc…să încercăm de mai multe ori.