De-a lungul orizontului se îngrămădesc lanurile de porumb, o câmpie întinsă presărată cu flori cărămizii și galbene, străpunsă dincolo de pământuri de un soare arzător, un vânticel discret se joacă cu firele de iarbă și le îndeamnă să rămână drepte, orice s-ar întâmpla. Puțin mai departe e lacul unde câteva rațe sălbatice își scutură penele de stropi de apă și privesc în el. Una, mai mică și mai diferită, se-ndepărtează de cârd care pare ca-și plânge o tristețe stătută undeva la marginea unui stufăriș bogat. Văzduhul o vede, și-i plânge durerea. Munții, semeți și-ascunși în depărtare, ar vrea să o ajute, așa cum fac cu călătorii grăbiți care vor să îi străbată intr-ale lor drumeții spre apusul soarelui.
Munții, acei străjeri care păzesc zidurile castelelor si care pastrează pecetluite misterele pămantului au hotărât să rupă tăcerea. Marea, domnișoara învolburată și plină de vrajă, cu ale ei plaje pline de scoici și zarvă, albatroși care întretaie zarea, alge care se agață de maluri și viețuitoare ce străbat curentul s-au adunat la sfat.
Şi dealurile…gemenele vesele cu firi alunecoase se perpelesc confuze. Vulcanii, bărbații tari de caracter decid să actioneze. Pădurile, acele zâne cunoscătoare de taine și înțelesuri dar şi deșerturile, zeițele exotice și mlădioase…s-au adunat cu toţii la un îndemn al Creatorului.
Ceva se întâmplă, oamenii nu îi mai iubesc…Pe zi ce trece, îi desconsideră și îi subestimează, îi chinuie și nu le dă pace să râmână așa cum au fost plămădite sa fie de la începuturi. S-au pus de acord, și au hotarât să întrebe omenirea, cum s-ar simți în lipsa lor.
Chiar așa… n-ar fi păcat ca într-o zi, toate să dispară?
…
Se spune că nu poți schimba lumea, se știe că oamenii, odată prinși într-o idee proprie, greșită sau corectă, vor merge pentru tot restul vieții pe ea. Nu-și vor schimba raționamentul, oricânt ar încerca cineva din afară să-i influențeze sau să-i sfătuiască. Nu poți schimba lumea… dar te poți schimba pe tine. Nu ți-ar plăcea ca și copiii tăi să se bucure de frumusețea tuturor peisajelor care ți-au animat copilăria? N-ai vrea să-i vezi zburdând prin păduri, dansând în ploi sau jucându-se de-a „scafandrii” ce caută scoici pe fundul mării?
Aerul pe care-l respiri zilnic, de la ei provine.. de la toți pomii pe care tinerii scrijelesc de multe ori însemnuri vulgare sau oamenii neputincioși îi retează unul după altul fără mila. Natura simte…iar noi, suntem parte din ea… resimțim totul. Dacă apele, natura urbană sau orice alt colțișor din lumea asta nu ar mai fi poluate, probabil cel puțin 50% din bolile existente pe pământ ar dispărea.
Despăduririle, toporul care a „curmat” vieți botanice, a distrus nu numai medii de viață ale animalelor, ci întregi ecosisteme…a distrus civilizații. Mâna oamenilor neciopliți care au aruncat substanțe toxice pe pământ, fără să gândească, poartă responsabilitatea pământului infertil unde nici un fruct, legumă sau plantă nu o să mai crească. Agricultura sau cultivarea pământurilor este îndeletnicirea care ne ține pe noi în viață. Hrana, pe care o cumpărăm zilnic din supermarketuri, acolo a fost produsă, în pământ…sau procurată de la animale. Iar dacă pământul în care hrana noastră s-a dezvoltat era un pământ ce purta în sine pecetea infecției, tot ceea ce a ieșit din el a născut germeni de boală. A infectat animalele a căror cărnuri au plonjat pe mesele măcelarilor, care le-au scos la tejghea. Au ajuns în acele fructe mari și amagitoare care umplu galantarele magazinelor și fac cu ochiul cumpărătorilor.. care suntem noi.
Răul făcut oricărei părticele din Univers se întoarce înapoi, împotriva noastră. Pentru că noi consumăm ceea ce am cultivat. Noi și urmașii noștrii suportăm consecințele indolenței, nepăsării și mai ales distrugerii naturii. De ce să nu încercăm să schimbăm asta? De ce să nu plantăm un copac, în loc să retezăm unul? De ce să aruncăm un ambalaj ce nu se va degrada nici în 100 de ani, când putem înainta câțiva metrii unde vom găsi un coș destinat pentru astfel de deşeu ? De ce să distrugem natura, când putem să o salvăm?
Da, și tu poți salva natura…oricine poate. Nu încercând să convingi oameni expunându-le teorii pe care nu se vor sinchisi oricum să le înțeleagă, nu dându-te tu exemplu…ci făcând ceva concret. Natura reprezintă viață. Datorită ei noi putem exista.
Drepturile de proprietate intelectuala asupra continutului acestui articol apartin site-ul www.molcutz.ro . Articolul poate fi preluat in limita a 500 de caractere, cu conditia sa fie insotit de textul: „Sursa: www.molcutz.ro” si link catre www.molcutz.ro . In caz contrar, vom actiona conform legilor privind protectia drepturilor de proprietate intelectuala.