Fustiță mini, ruj roz sclipitor, corset bine strâns pe talie și decolteu adânc, toate aranjate perfect pe fata noastră de oraș, domnișoară educată, cu țeluri înalte, dar care nu vrea însă să se streseze prea mult sau să-și ’’prăjească,, creierașul. Această ’’Barbie,, nu este o fată oarecare: ci un adevărat model pentru societatea contemporană: cu iPhone-ul la purtător își face selfie-uri peste tot: acasă, pe stradă, la piscină, în garaj, pivniță, baie, la decolare, incendiu, cutremur sau sfârșitul lumii: doar o fată ca ea trebuie să însemneze în calendar fiecare eveniment important din viață! Merge pe stradă și face cu ochiul tuturor bărbaților ’’bine,, , și nicidecum nu se uită la actorași calici care nu fac cinste nici cu o înghețată!
Crescute de mici în puf, educate mult prea puțin sau deloc, aceste domnițe frumoase și strălucitoare (pline de glamour, mai pe limbajul lor) au un destin simplu, trasat de ele sau de mămicile lor, și anume acela de a-și găsi bărbați cu bani, pe care să-i joace pe degete și să-i stoarcă de avere.
Aceste ’’arătări,, (că femei nu se pot numi), din păcate, acaparează progresiv societatea contemporană. Multe apar la televizor și își dau pe față superficialitatea ce le caracterizează total, iar altele se mulțumesc doar cu manageri de firme, deținători de pensiuni sau informaticieni pricepuți. De regulă cu ani buni mai în vârstă ca ele, mânați de o dragoste neînțeleasă de familiile lor sau chiar de ei însuși, le primesc în viețile lor pe aceste drăguțe domnișoare care înfrumusețează casa precum niște bibelouri: sensibile la prima vedere, dar extrem de zgomotoase dacă sunt zgîlțâite sau abătute…de la principiile lor.
Ele sunt bogate în aparență: au haine, mașini, bani de buzunar și oameni la discreție, dar extrem de sărace în esență: un ambalaj gol și mucegăit de dinăuntru care a ajuns pe tavă doar pentru că era mai roșu ca celelalte, un măr Golden în care mișună creaturi otrăvitoare sau o minte goală, îmbibată în săruri toxice. Asta sunt ele in realitate, doar că unii dintre noi suntem prea orbiți pentru a face diferența dintre aparență și esență. Lumea se schimbă, evoluează, crește, timpul gonește, însă oamenii rămân aceeași. Odată ajuns pe o cale, cu greu îți mai poți redresa mersul pentru a face stânga-mprejur.
Există lucruri originale și așa numitele fals-uri, există oameni care gândesc și oameni care copiază, și din nefericire sunt și oameni care încearcă doar să imite un prototip pe care nu-l înțeleg…iar din aceste combinații nu pot ieși decât dezastre. De ce să imiți pe cineva, când poți fi tu insăți?
Banii nu aduc fericirea. Căutăm semințe toată viața, găsim în sfârșit pământ fertil și ne simțim mândri când culegem roadele. Roadele sunt bani, iar banii nu sunt decât niște monezi sau bancnote care ne însoțesc mai mult sau mai puțin timp. Ei nu au suflet, nu vorbesc și nici nu cântă…ci doar cumpără: cartofi prăjiți, poșete, telefoane, mașini, tractoare, mall-uri, elicoptere, …fapte, conștiințe, oameni. Vrem mult, mult de tot, dar în această goană după avere nu realizăm că pierdem ceva mai important: pierdem zile, ani, pierdem momente și oameni cu intenții bune, ne pierdem pe noi.
Așa au ajuns ele sărace sufletește: păstrându-și aparența și pierzându-și esența. Ce se mai poate face în cazul acesta? Nimic, salvarea nu mai există. Degeaba le vorbești, le spui, le explici principii sau le inviți la operă sau la teatru: ele vor rămâne la fel: niște „ selfless selfie girls”